Nu i-a speriat nicio furtună pe mare, dar Dunărea le dă bătăi de cap. Marinarii captivi pe navele prinse în gheaţa fluviului, în apropiere de Călăraşi ,se roagă să nu se întâmple vreo nenorocire. „Din 1984 n-am mai văzut aşa ceva. Suntem la mila Domnului. Nu putem decât să aşteptăm“, spune Vasile Porumb, căpitanul unei barje, în timp ce trage cu sete dintr-o ţigară.
Viscolul şi gerul cumplit din Bărăgan le-au venit de hac. De aproximativ o lună, el şi colegul său, Gheorghe Niţă, timonier-mecanic, sunt prizonierii gheţurilor. Nu se plâng de nimic. N-au făcut-o în ultimii 30 de ani de când apa le este casă. Ştiau care sunt riscurile marinăreşti. Acum gheaţa care îi înconjoară le dă fiori. „Cât vezi cu ochii numai gheaţă. E cumplit dacă încep sloiurile să curgă rapid, aici rămânem prinşi“, spune căpitanul. Gheorghe Niţă îşi aprobă superiorul, dând din cap. Şi el este speriat. Are un singur gând. Să ajungă cu bine în portul Constanţa. Au la bord o mie de tone de gluten. În urmă cu o lună, barja, care venea din Ungaria, a fost prinsă în gheaţă la Chiciu, alături de alte peste 30 de nave. Sunt ca într-un mic orăşel glaciar. Nu se mişcă nimic, doar câteva păsări, mângâiate de adierea soarelui se hârjonesc în larg.
Mai rău ca în 1984
Ninsorile abundente care au spulberat Călăraşiul au fost mai urâte decât în 1984, când iarna a fost nemiloasă cu oamenii mărilor. „Acum, când credeam că s-a liniştit urgia, începea iar. Am curăţat trei vagoane de zăpadă de pe barjă într-o zi, iar la puţin timp a început să viscolească din nou. A trebuit s-o luăm de la capăt „,spun cei doi. Vântul puternic le-a spart o parte din geamuri. „Se întâmplă tot felul de necazuri. Trebuie să fii mereu pregătit. Am chemat o echipă să ne înlocuiască ferestrele“, povesteşte timonierul. În tot răul e şi un bine. Au avut norocul să fie aproape de mal, la aproximativ 100 de metri. În acest mod au putut să meargă în oraş după provizii, circulând pe gheaţa groasă. „Zilele trecute rămăsesem fără apă. Pompierii ne-au venit în ajutor şi am făcut alimentarea,„ spune căpitanul Vasile Porumb.
Hotelul de 5 stele de sub punte
Sub punte intri într-o altă lume. Cabinele celor doi marinari par desprinse din reviste. Mai ceva ca la hotel. Apartamentul în care locuiesc i-ar face invidioşi pe mulţi. Nu duc lipsă de nimic: bucătărie, baie, living şi două dormitoare, toate mobilate şi utilate cu aparatură electrocasnică. Altfel n-am putea să rezistăm. „Aici suntem ca acasă„, spune Gheorghe Niţă, în timp ne arată interiorul. Au maşină de spălat, televizor şi chiar un semineu, alimentat cu motorină. Gătesc pe rând şi se înţeleg din priviri. Un singur lucru le amărăşte zilele: gheaţa care îi ţin strâns ca un corset. „Ajungem cu bine acasă, sperăm să plecăm curând,„ încheie marinarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu