Iernatul crapului si altor specii de pesti

Iernatul crapului si altor specii de pesti:

"La pesti, ca si la alte animale, grasimile constituie rezervele energetice de baza, in special pentru perioadele cand administrarea hranei este redusa sau intrerupta, cum se intampla la un numar mare de specii in timpul iernii. Rezervele insuficiente de grasimi determina in unele cazuri chiar mortalitatea pestilor (in special a puietului) in bazine, sau scaderea accentuata a greutatii corporale.
Ca urmare a vietii lor in mediul acvatic pestii prezinta o profilicitate foarte ridicata fata de alte vertebrate. La baza sta si caracteristica generala a pestilor care nu ofera protectie si ingrijire descendentilor. Procentul mediu de produse sexuale la pesti reprezinta 30% din greutatea corpului lor, iar la cei care depun de mai multe ori pe an, dupa ultimele date (Oven, 1961), este mult mai mare (100 - 200%).
Hidratii de carbon sunt cei care asigura energetic sinteza elementelor sexuale la pesti. Sinteza are loc in perioade scurte de timp, necesitand un consum mare de energie.
In timpul iernii, grasimile sunt folosite la pesti in primul rand pentru schimbarile energetice. Intensitatea consumului de grasimi la pesti in timpul iernarii este cu atat mai redusa cu cat activitatea este mai redusa. Astfel se explcia de ce in iernile "calduroase" pierderile in greutate la pesti sunt mai accentuate. Lühmann (1953) arata ca procesul de crestere la scrumbiile din Marea Baltica are loc iarna si se bazeaza pe consumul grasimilor.
La pestii asa-zisi "slabi", de exemplu la salau, la guvizi grasimile sunt localizate in regiunea abdominala sau in ficat.
Locul intermediar intre pestii "slabi" si "grasi" il ocupa pastravul de munte la care continutul in grasimi din carne este de 2-3 %, neavand variatii sezoniere de grasimi. Principalul depozit pentru grasimi il formeaza peretii intestinali (Factorovici, 1967).
S-a stabilit ca la crap si alte ciprinide iernatul are loc normal cand grasimile reprezinta 4-5 %, proteinele minum 10 %, iar sarurile generale minimum 2,5-3 %.
Un factor determinant in iernarea crapului este regimul termic al apei. Astfel, moralitatea C1 (crap de o vara - n.m) incepe sub 0,2 grade C. Temperatura optima de iernare este de 3-5 grade C. S-a constatat ca pestii "grasi" sunt mai rezistenti la boli.
Faptul ca pestii din familia ciprinidelor si in special crapii, scad in greutate mai mult cand iarna este calda se explica prin aceea ca apa, incalzindu-se ii determina sa se trezeasca. Pestii incep sa inoate si sa consume astfel materiile de rezerva, fara a se putea alimenta.

Iarna, cand bazinele se acopera cu un strat de gheata, pentru a evita asfixierea, mai ales in bazinele cu un debit insuficient de apa, se vor face copci, gauri in gheata, calculand la fiecare 30 m2 o copca de 1 m2. Ele se acopera cu paie pentru a evita inghetarea apei.
Cand continutul de oxigen solvit in bazinele de iernat si mai ales in balti si lacuri, se micsoreaza, fenomenul este semnalat de diferite insecte (buhaiul de balta, scorpionul, gandacul cafeniu etc.), care se aproprie de copci. Imbogatirea apei cu oxigen din atmosfera are loc numai dupa o intensa agitare si pulverizare care pune apa in contact cu aerul. Aerisirea apei se face in mod obligatoriu daca continutul apei in oxigen scade pana la 3 mg/l.

Datorita descompunerii substantelor organice, apele contin intotdeauna bioxid de carbon liber (CO2), care in mod normal in helesteiele de iernat ajunge la o concentratie de 15-20 cm3 la litru. Aceasta concentratie nu este daunatoare crapului supus iernarii. O concentrare mai mare de bioxid de carbon (de la 30 cm3 in sus) la litru este daunatoare pestelui. Excesul de bioxid de carbon contribuie la acidifierea apei, in special atunci, cand ea este neutra.
Continutul apei in hidrogen sulfurat (H2S) substanta ce indica gradul de descompunerilor organice chiar in cantitati minime, este daunator pestilor aflati in bazinele de iernat.
Reactia apei in bazinele de iernat trebuie sa fie netura, slab acida (pH = 6,6-6,8) sau slab alcalina (pH = 7,3-7,5)
Prezenta amoniacului, arata ca apele contin materii organice in descompunere. S-a constatat ca, prezenta azotatilor sub forma de amoniac sau nitrati, nu trebuie sa depaseasca 1 mg/l, in cantitate mai mare fiind daunatoare functiilor vitale ale crapului."