Despre stiuca :


   Stiuca are capul lung, foarte caracteristic, semanand bine cu un cioc de rata, falca inferioara este mai lunga decat cea superioara, gura larga si complet inarmata cu numerosi dinti ascutiti. Dintii permanenti sunt in numar de peste 700.Linia laterala a corpului nu este bine vizibila, fiind intrerupta in mai multe locuri. Stiuca se mai caracterizeaza prin asezarea inotatoarei dorsale care este suprapusa in dreptul inotatoarei anale, ambele fiind situate aproape de inotatoarea codala. Aceasta asezare, precum si forma corpului, permit stiucii sa inoate cu o mare repeziciune. Culoarea sa, ca si a celorlalti pesti din apele dulci, depinde de natura apei, a fundului. Stiucile din rauri sunt de culoare mai deschisa decat cele din helesteie. Obisnuit, partea dorsala este cenusie-verzuie, laturile sunt cenusii batand in galben, iar abdomenul alb-argintiu. Corpul are pe alocuri pete negre. Inotatoarele au toate aceeasi coloratie cenusie.Este raspandita atat in apele statatoare, cat si in cele curgatoare, dar se dezvolta mai ales in apele care in timpul verii nu se incalzesc prea tare (20-25 grade C).
Peste rapitor si foarte lacom, se hraneste de preferinta cu pesti mici, mamifere de apa si mici pasari acvatice. In prima perioada de dezvoltare, puietul de stiuca este consumator de plancton. Scholtz (1932) arata ca puietul de stiuca, in cazul hranirii cu ciclopi, consuma in 24 de ore 16-17,5% din greutatea corpului: oligochete 15,33%, tendipedide 15-25%, gamaride 11-12% si pesti numai 3-5%.
   Pentru un spor de crestere de 1 kg, consuma 3-5 kg de alti pesti, de obicei bolnavi, fara valoare comerciala: plevusca, gibort etc.Dupa cum s-a aratat, este foarte apreciata in tarile Europei occidentale, in special in Franta, pentru gustul sau specific; carnea contine peste 19% materii albuminoide, proteine, iar grasime numai 0,5-1,2%.Greutatea organismelor care sunt inghitite de stiuca reprezinta a 1/12 - 1/20 -a parte din greutatea ei, insa atunci cand e infometata ataca si pestii mai mari. Astfel, Burmakin, E. V. arata ca o stiuca de 40 cm a inghitit alta de 30 cm. Procesul de inghitire a durat 10 zile, iar de digetie - 50 de zile.
Puietul de stiuca rezista la temperaturi ridicate, de 33 grade C, rezistand bine si la scaderea oxigenului pana la 1,8 miligrame / litru (Martisev, 1959).Cea mai mare parte a zile, stiuca este inactiva si numai spre seara iese la vanatoare. Ea pandeste prada sub maluri, in ascunzisuri, de unde se arunca ca o sageata asupra ei, ataca uneori pesti aproape de aceeasi marime cu ea si, chiar pesti din specia ei. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani. Epoca de reproductie este foarte timpurie: ea incepe pe la finele lunii februarie, sau inceputul lunii martie, cand gheata se topeste si cand apa a ajuns la temperatura de 4-6 grace C (in tarile cu clima temperata la 8-10 gr. C). Femelele, mai mari ca masculii, depun in medie 216 - 300.000 de icre cu diametrul de 2,5 - 3 mm. Exemplarele mari depun 1 milion de icre. Durata incubatiei este de 15-20 de zile. La ecloziune, puietul masoara 6,7 - 7,6 mm, la 10 zile - 10 mm, la 15 zile - 15 mm.In prima perioada de crestere, puietul se hraneste cu infuzori si dafnii. Treptat, incepe sa consume dafnii mai mari, iar peste 10 zile, puietul mai mare devine rapitor, consumand puietul mai mic.
    Stiuca creste foarte repede. In apele naturale ajunge la dimensiuni foarte mari, atingand uneori pana la 1,5 m lungime si cca. 15 kg greutate.Cresterea stiucii, ca si la crap, este rentabila pana la varsta de 5 ani, dupa aceasta, cresterea este mai inceata, iar carnea isi pierde din calitate.Dezvoltarea atat de rapida a stiucii se explica prin cantitatea foarte mare de hrana pe care o consuma.Prin distrugerea pestilor mici se reduce, de asemenea, si concurenta de hrana din iazuri si helesteie. In sfarsit, in helesteiele unde este introdusa stiuca, pestii bolnavi, debili, ramasi in urma cu dezvoltarea, sunt consumati. De aici denumirea de peste-politist al iazurilor.S-a observat ca, atunci cand nr. stiucilor e prea mare, crapul se reproduce mai greu, deoarece acesta il urmaresc mereu, stanjenindu-l.Cresterea stiucii este posibila si in helesteiele lipsite de albitura sau pesti fara valoare economica, consumand, in acest caz, mormolocii, broastele si chiar lipitorile.Stiucile isi depun icrele pe plante (mustati de salcie etc.) Icrele depuse au proprietatea de a se fixa pe plantele din anul trecut numai la inceput, iar dupa 2-3 ore se dezlipesc si cad pe fund. Durata incubatiei este de 11 zile, iar absortia sacului vitelin are loc dupa 7-8 zile.Stiuca nu se adapteaza la hranirea suplimentara, consumand numai hrana naturala vie la orice varsta.Pentru a asigura puietului de stiuca o hrana cat mai abundenta, dupa reproducerea bibanuli, icrele acestei specii sunt transportate in helesteiele cu puiet de stiuca.
Masculii au o crestere mai rapida decat femelele. 
     Pasarile acvatice pot aduce pe picioarele lor, zburand de la o balta la alta, oua de stiuca fecundate.

Niciun comentariu: