Sondarea unui rau

         De multe ori am ajuns pe malul raului si m-am trezit pescuind in niste locuri de-a dreptul infioratoare, cu adevarate paduri subacvatice aduse de ape, fara macar sa am habar ca orice peste as fi agatat acolo n-ar fi avut nici o sansa de a iesi pe mal. Daca pierderea capturilor nu ingrijoreaza pe multa lume, atunci cu siguranta macar o parte din pescari sunt preocupati de pierderea monturilor in astfel de labirinturi submerse. In acelasi timp, este imperios necesar sa avem macar o idee vaga asupra albiei raului in zona in care pescuim. Relieful subacvatic ne poate oferi indicii clare asupra pestilor ce s-ar putea ascunde in locul respectiv.

Preferinte

     Se stie ca tenul prefera locurile cu substrat dur, de obicei nisipos, in care algele si plantele submerse se pot dezvolta in voie, convietuind intrucatva cu salaul. Acesta este un alt iubitor de substrat dur, cu mentiunea ca prefera zonele accidentate, si daca se poate, cu multe obstacole. Crapul ne uimeste adeseori cu mobilitatea lui, fiind capturat in cele mai atipice contexte subacvatice. Manifesta totusi o preferinta fata de albiile lutoase in imediata vecinatate a arborilor prabusiti. Are de obicei vecin de garsoniera cativa somni, ce in functie de talie pot constitui un pericol, fiind principalul pradator natural al crapului.

Fara marker

      Bine-bine.. insa cum putem afla toate astea? Pur si simplu sondand apa! Trebuie sa recunosc ca prima data cand mi-a trecut prin cap trasnaia asta am incercat sa folosesc acelasi montaj ca in cazul apelor statatoare. Rezultatul insa a fost un dezastru. Masurarea adancimilor este practic imposibila datorita curentului care nu lasa markerul sa urce pe vertical. Acesta este supus la executarea unor oblice mai mult sau mai putin pronuntate in functie de viteza apei si nu in ultimul rand de suprafata veliera a markerului. Nu cred ca mai e nevoie sa va reamintesc faptul ca am lasat o gramada de markere in apa pana am renuntat cu totul la ideea sondarii cu acest montaj.

Dar cu plumb

        Salvarea a venit tot din partea carpfishingului, prin folosirea unei metode ceva mai ciudate, ce face parte din bagajul de trucuri pe care-l poseda pescarii cu mare experienta. Si cand spun asta ma gandesc la oameni care stiu exact cat are apa doar aruncand cu plumbul si masurand timpul pana cand acesta atinge substratul. Cum se poate alcatui o harta mentala a densitatii substratului cred ca stie aproape orice pescar. Pur si simplu interpretand felul in care plumbul tarat pe substrat transmite vibratii in lanseta sau opune rezistenta la tractiune. Si atunci m-am gandit ca poate n-ar fi chiar imposibil sa sondezi pe rau, si sa afli macar in mare cam ce te-asteapta sub oglinda apei.

Pentru aceasta foloseam cea mai rigida lanseta pe care o aveam in acel moment. Atasam o mulineta cu fir cat mai gros (de obicei monofilament de 0,50 mm) la capatul caruia agatam un plumb de o suta de grame. Recomand cu caldura monofilamentul deoarece acesta nu taie in lemnul umed al crengilor scufundate ci mai degraba aluneca peste ele. Astfel semnalizeaza foarte clar cand plumbul a ajuns la creanga ca mai apoi sa plonjeze imediat dupa ea.

Stiam din experientele anterioare ca media cu care plumbul coboara in coloana de apa este cam de un metru pe secunda la aceasta greutate, in conditii medii de curent. Astfel prin aruncari repetate imi dadeam seama cam care sunt adancimile in zona in care doream sa pescuiesc, alegandu-mi mai apoi in cunostinta de cauza locul in care-mi plasam montura. Reperarea pragurilor nu mai era o problema deoarece la recuperare, plumbul le semnaliza foarte clar, urmarind cu atentie firul si fiind atent la unghiul pe care-l facea in locul respectiv.

“Harta plumbului”

       Adevaratul castig nu a fost insa acesta ci reperarea spatiilor libere dintre copacii prabusiti in apa. De obicei porneam de la mal, sau de langa cea mai apropiata creanga vizibila, si apoi prin tatonari succesive descopeream intreaga retea de crengi. Sa nu cumva sa va ganditi ca veti recupera plumbul de fiecare data , pentru ca in anumite locuri, desisul este atat de mare incat pana si un plumb fara carlig ramane captiv. Cu putina rabdare si cu ceva experienta se pot sonda mai toate locurile ce ni se par propice sporindu-ne astfel sansele de a prinde peste, si reducand la minimum pierderile suferite. Sa nu uitam totusi ca mai ales pe rau, pestele sta exact acolo unde nu-i convine pescarului sa pescuiasca. Acest lucru se traduce in locuri de-a dreptul inabordabile. Singura sansa este de a pescui in imediata apropiere, cu frana stransa la limita si stand “calare” pe lansete. In cazul unei muscaturi concretizate, incepe o lupta de care pe care, cu pescarul tinand de pestele ce trage catre agataturi, acolo unde se simte in siguranta si unde odata intrat devine aproape imposibil de scos. Dar pana la drill mai e mult de munca.

Exersati, exersati si iar exersati

       De la alegerea momelii potrivite la alegerea pestelui tinta pe care l-am putea gasi in locul respectiv, lista necunoscutelor este foarte lunga. Una peste alta, toate cele de mai sus nu se invata citind ci exersand pe malul apei. Asa ca, la prima iesire pe rau, nu uitati sa exersati cunostintele pe care le acumulati. S-ar putea sa aveti o surpriza deosebit e placuta.