Vom incepe sa facem recunostere la fata locului si mai jos de Spantov in zonele Chiselet, Dorobantu si Varasti, daca doriti sa participati sunteti invitatii nostri, trebuie doar sa va exprimati intentia
Dupa sarbatori voi continua cu afisarile pe celelalte zone, voi imbunatati descrierile cu imagini si de acolo de unde satelitul nu este chiar clar.Deasemenea voi posta informatii detaliate despre adancimea apei lasandu-va pe dvs sa postati informatii despre performantele obtinute in aceste locuri de pescuit pe Dunare.
Cred ca este de prisos sa mentionez de permisul recreativ-sportiv ANPA si avizul PG dar trebuie sa stiti ca pe aceasta zona de pescuit politia de frontiera patruleaza mai tare ca pe granitele NON EURO
Cred ca este de prisos sa mentionez de permisul recreativ-sportiv ANPA si avizul PG dar trebuie sa stiti ca pe aceasta zona de pescuit politia de frontiera patruleaza mai tare ca pe granitele NON EURO
Dunare Facaieni
vand foarte ieftin plumb si momitoare pentru pescuit
preturi plumb
nevopsiti fara tub de protectie fir= 0.01ron/gram
nevopsiti cu tub de protectie fir=0.012ron/gram
vopsiti cu tub de protectie fir=0.012ron gramul
plastifiati cu tub de protectie fir=0.018ron/gram
momitoare tip arc
cu antitangle=1ron
fara antitangle=0.5ron
telefon 0732373523 / 0760942675
plastifiant pentru plumb: 50ron-500g
preturi plumb
nevopsiti fara tub de protectie fir= 0.01ron/gram
nevopsiti cu tub de protectie fir=0.012ron/gram
vopsiti cu tub de protectie fir=0.012ron gramul
plastifiati cu tub de protectie fir=0.018ron/gram
momitoare tip arc
cu antitangle=1ron
fara antitangle=0.5ron
telefon 0732373523 / 0760942675
plastifiant pentru plumb: 50ron-500g
CUM PESCUIM CRAPUL DE DUNARE…
NADA FOLOSITA
Nada :boabe de porumb bagate la bidon de 60L ,cam 3 sferturi restul apa pina la umplere.
Se lasa la fermentat minim 7,8 zile pe timp de vara. Mai mult nu este nici o problema chiar si 2 luni .Pe timp de vara amestecul incepe sa miroase urit .Cu cat mai urat cu atat mai bine. Optional se adauga la un bidon de 60L un bax de alcol dublu rafinat(4L).
Alcolul nu se pune imediat cu apa ,se adauga dupa vreo 4 zile.Poate fi pus si cu 2 zile inainte de a merge la pescuit.
Efectul alcolului la crap e asemanator cu efectul alcolului la om,adica reflexele de autoaparare scad in schimb creste incredera si pofta de a minca. Pentru o atractie sporita se paote adauga si cantitatea corespunzatoare de Scopex.
Se lasa la fermentat minim 7,8 zile pe timp de vara. Mai mult nu este nici o problema chiar si 2 luni .Pe timp de vara amestecul incepe sa miroase urit .Cu cat mai urat cu atat mai bine. Optional se adauga la un bidon de 60L un bax de alcol dublu rafinat(4L).
Alcolul nu se pune imediat cu apa ,se adauga dupa vreo 4 zile.Poate fi pus si cu 2 zile inainte de a merge la pescuit.
Efectul alcolului la crap e asemanator cu efectul alcolului la om,adica reflexele de autoaparare scad in schimb creste incredera si pofta de a minca. Pentru o atractie sporita se paote adauga si cantitatea corespunzatoare de Scopex.
PREGATIREA NADEI PENTRU A FI ARUNCATA IN APA
Pe o zona unde intra 4 lansete se foloseste o galeata de boabe de cu seara.Se versa galeata pe mal unde este noroi dar nu foarte moale si se amesteca boabele cu pamintul clicos. Se fac niste bulgari nu mai mari de marimea unei mingi de handbal. La marimea asta e mai usor sa fie framinti . Bilele de pamint se turtesc. Altfel cind vor ajunge pe fundul apei se rostogolesc si ies din zona unde pescuiti . Rezulta aproximativ 20 de bile. Aceasta din cauza ca nu se poate baga mult porumb la o bila caci nu se mai leaga.De asemenea o astfel de bila se poate lasa peste zi la soare sa se intareasca. O sa rezulte o “caramida” de pamant uscat cu porumb care , in apa se dizolva incet incet.
NADA PE ZONA UNDE NU SINT BUTUCI
Crapul poate fi prins si pe zone unde nu sunt agataturi dar partida de pescuit trebuie sa dureze mai multe zile ,de regula de la 4 zile la 7,8 zile cu improspatarea patului de nada seara de seara in primele 3 seri iar apoi se reduce cantitatea la jumatate si se poate momi o seara da si una nu. Turtele de pamint se arunca comparativ cu locul de pescuit
,incepind mai de sus in functie de curent ,cu 8-12m,in continuare pe toata zona de pescuit cam 80%din momeala si se arunca si mai la vale imprastiat un 10% in ideea de al aduce catre patul de nada. Atunci cind se pescuieste pe o locatie mai la distanta , se momeste din barca ,iar cantitatea de momeala se mareste (se poate ajunge si la ,4,5,6 galeti de boabe ,dar si la 10 lansete,in ideea ca locul respectiv a fost ales special pentru a putea baga lansete multe)
,incepind mai de sus in functie de curent ,cu 8-12m,in continuare pe toata zona de pescuit cam 80%din momeala si se arunca si mai la vale imprastiat un 10% in ideea de al aduce catre patul de nada. Atunci cind se pescuieste pe o locatie mai la distanta , se momeste din barca ,iar cantitatea de momeala se mareste (se poate ajunge si la ,4,5,6 galeti de boabe ,dar si la 10 lansete,in ideea ca locul respectiv a fost ales special pentru a putea baga lansete multe)
NADA PE ZONA DE BUTUCI
Pe zona de butuci, de regula crapul este chiar acolo unde noi nadim,la butuci e de fapt casa lui ,dar el nu maninca de multe ori si de ii pica mamaliga langa bot. Si atunci boabele cu alcool isi spun cuvintul. Aici schema de momire e apropiata de varianta nadiri precedente ,dar la o scara mai mica datorita imposibilitati de a folosi lansete mai multe.
Aceste turte din pamint pot fi aruncate din mina dar nu mai departe de 12,14 m, distanta suficienta pentru pescuitul la butuci.
Aceste turte din pamint pot fi aruncate din mina dar nu mai departe de 12,14 m, distanta suficienta pentru pescuitul la butuci.
ALEGEREA LOCULUI DE PESCUIT
Sa incepem cu ce nu trebuie sa facem:In niciun caz nu vei pescui pe o zona de intinsura acolo unde vara mergi catre centrul Dunari 10,20m si apa e abia la piept !!!
ZONELE CU BUTUCI : Se formeaza acolo unde padurea este chiar pe malul apei,iar Dunarea rupe din mal an de an.
Cu timpul majoritatea pomilor cazuti ramin pe o distanta de la mal catre adinc de pina la 40,50m formind o aglomerare de crengi si busteni. O mare parte a lor este acoperita de mil,nisip,pamint.
Pe butucii foarte vechi cazuti in apa cresc scoici si niste larve mici.Crapul adora aceasta mancare .De fapt crapul mare trage si la carne de scoica care o poti gasi in apa pe linga mal vara.Se cauta ca adincimea unde se pescuieste sa fie de la 4m in sus.
ZONELE CU PRAG : Sint plasate pe exteriorul sectoarelor unde Dunarea face o curba ,la terminarea curbei (sau buclei) pe partea exterioara. Curentul sapa in mal. Pe aceste zone apa este adinca linga mal si are si viteza mare.
Aceasta este o zona care tine crap. Zonele cu prag au apa adinca chiar linga mal . La distanta de 3m de mal puteti avea apa adinca de 4m iar la un 6,7m de mal puteti avea adincime intre 6 si 8m.
La viteza apei pe asemenea zona e indicat plumb chiar si de 200gr (de fapt adincimea este asemanatoare cu adincimea unde poate fi gasit crapul la butuci dar aici curentul este foarte mare si lipsesc butuci.Se lanseaza intre 6m si 10-12m de la mal.
ZONELE DE SEMIINTINSURA : In principiu ,trebuiesc evitate ,reprezinta pierdere de timp.(necesita nada multa de aruncat din barca ,la distanta si mult timp de asteptat) si rezultate foarte slabe.
GROPILE : sint o mana cereasca ,dar sint rare,sint usor de identificat , dar greu de gasit .Se ia lanseta de testare si se cerceteaza apa. O groapa trebuie luata in considerare atunci cind apa e mai adinca fata de restul cu cel putin 2m.Am intilnit groapa care avea o adincime de aproape 9m, fata de adincimea in zona ,care era de 5m.Se momeste
bine doua seri la rand , apoi de intretinere .Rezultatele cele mai bune, in principiu. Un pescar cu ochi format identifica o groapa inainte sa arunce lanseta in apa.
ZONELE CU BUTUCI : Se formeaza acolo unde padurea este chiar pe malul apei,iar Dunarea rupe din mal an de an.
Cu timpul majoritatea pomilor cazuti ramin pe o distanta de la mal catre adinc de pina la 40,50m formind o aglomerare de crengi si busteni. O mare parte a lor este acoperita de mil,nisip,pamint.
Pe butucii foarte vechi cazuti in apa cresc scoici si niste larve mici.Crapul adora aceasta mancare .De fapt crapul mare trage si la carne de scoica care o poti gasi in apa pe linga mal vara.Se cauta ca adincimea unde se pescuieste sa fie de la 4m in sus.
ZONELE CU PRAG : Sint plasate pe exteriorul sectoarelor unde Dunarea face o curba ,la terminarea curbei (sau buclei) pe partea exterioara. Curentul sapa in mal. Pe aceste zone apa este adinca linga mal si are si viteza mare.
Aceasta este o zona care tine crap. Zonele cu prag au apa adinca chiar linga mal . La distanta de 3m de mal puteti avea apa adinca de 4m iar la un 6,7m de mal puteti avea adincime intre 6 si 8m.
La viteza apei pe asemenea zona e indicat plumb chiar si de 200gr (de fapt adincimea este asemanatoare cu adincimea unde poate fi gasit crapul la butuci dar aici curentul este foarte mare si lipsesc butuci.Se lanseaza intre 6m si 10-12m de la mal.
ZONELE DE SEMIINTINSURA : In principiu ,trebuiesc evitate ,reprezinta pierdere de timp.(necesita nada multa de aruncat din barca ,la distanta si mult timp de asteptat) si rezultate foarte slabe.
GROPILE : sint o mana cereasca ,dar sint rare,sint usor de identificat , dar greu de gasit .Se ia lanseta de testare si se cerceteaza apa. O groapa trebuie luata in considerare atunci cind apa e mai adinca fata de restul cu cel putin 2m.Am intilnit groapa care avea o adincime de aproape 9m, fata de adincimea in zona ,care era de 5m.Se momeste
bine doua seri la rand , apoi de intretinere .Rezultatele cele mai bune, in principiu. Un pescar cu ochi format identifica o groapa inainte sa arunce lanseta in apa.
TESTAREA LOCULUI DE PE MAL CU LANSETA
Se foloseste o lanseta fara cirlig doar plumb.
Se fac mai multe lansari la distanta la care se vrea a se pescui si se recupereaza usor pentru a identifica zonele unde agata. Cu aceasta ocazie se poate conspragtata si adincimea.O metoda de aflare a adancimii este de a numara secundele pina cind plumbul (cam 60gr) atinge fundul apei . Ca o comparatie, o secunda este apropiata de
echivalentul a 1m adincime ,deci daca numarati 5 secunde pina ajunge plumbul pe fundul apei ar avea in jur de 5m adincime. In functie de curentul apei se mai poate adauga ceva. ( comparatia nu e valabila pe zonele unde e curent mare ,gen zone cu prag )
Exemplu : ati ales un butuc si vreti sa pescuiti linga el. Testezi zona din jurul lui daca agata si adincimea.
Daca considerati ca aveti un minim de 4m adincime si un spatiu de manevra de 3,4 m ,incercati sa plasati montura in partea de
jos a pomului cit mai aproape de el. Crapul are un obicei de a sta ferit de curentul apei dupa cite un obstacol.Atentie, la un spatiu de manevra asa de mic si 2 lansete sunt deja cam mult.
Se fac mai multe lansari la distanta la care se vrea a se pescui si se recupereaza usor pentru a identifica zonele unde agata. Cu aceasta ocazie se poate conspragtata si adincimea.O metoda de aflare a adancimii este de a numara secundele pina cind plumbul (cam 60gr) atinge fundul apei . Ca o comparatie, o secunda este apropiata de
echivalentul a 1m adincime ,deci daca numarati 5 secunde pina ajunge plumbul pe fundul apei ar avea in jur de 5m adincime. In functie de curentul apei se mai poate adauga ceva. ( comparatia nu e valabila pe zonele unde e curent mare ,gen zone cu prag )
Exemplu : ati ales un butuc si vreti sa pescuiti linga el. Testezi zona din jurul lui daca agata si adincimea.
Daca considerati ca aveti un minim de 4m adincime si un spatiu de manevra de 3,4 m ,incercati sa plasati montura in partea de
jos a pomului cit mai aproape de el. Crapul are un obicei de a sta ferit de curentul apei dupa cite un obstacol.Atentie, la un spatiu de manevra asa de mic si 2 lansete sunt deja cam mult.
MOMEALA FOLOSITA IN CIRLIG
In principiu se foloseste montura fir de par cu 4-5 boabe pe fir. Nu o detaliez pentru ca este arhicunoscuta.
Alta metoda este cu 2 boabe pe tija carligului pescuind peste patul de nada ,una catre nod si a doua jos la
curbura,virful ramanand gol. A 3-a varianta practicata de colegi mei este cu 3 boabe pe cirlig si peste ele un cocolos de mamaliga cit se poate de mare. Dar aici conditia este ca tot ansamblu sa aterizeze exact unde trebuie (langa buturuga). Avantajele aceastei varianta : de regula intii apare maruntisul,platica ,caras ,care incepe sa ciuguleasca . Si se tot aduna. Un crap care trece prin zona vede vinzoleala care se creaza si se apropie automat. Cei mici se dau la o parte din fata lui, iar el musca. Maruntisul il aduce pe cel mare la locul faptei. Diferenta intre aceasta varianta si cea cu un momitor tip arc este : crapul se repede de fapt la ac ,intepi si incepe drilul , pe cind cu momitor nu ai cum sa il intepi . Totusi la cea cu momitor daca se foloseste o mamaliga mai moale, il atragi in zona si mai are de ales doar porumbul din ac, restul fiind deja dizolvat. Un alt avantaj al metodei precedente este nadirea locului. In maxim 40 de minute se scoate si se reincarca cu alt cocolos si astfel se momeste locul. De
multe ori sa luat crap mare in varianta asta si in primele 5 minute dupa lansare. Alta varianta : cocolos de mamaliga cam cit nuca direct pe cirlig . Mamaliga nu trebuie sa fie tare ci elasteca . Varianta aceasta se foloseste doar pentru o lanseta cel mult doua. Trebuie alimentata la maxim 30 min. Si numai atunci cind nu prea trage. Atunci cand doar ciuguleste si trebuie luat din tacaneala . In aceasta varianta trebuie stat langa lansete pregatiti sa intepati la fractiune de secunda.
Pe timp de vara incerc la carne de scoica scoasa direct din mal. Aceasta varinata aduce de obicei pesti capitali..Atentie..in cazul in care pescuiti la buturuga probabilitatea sa il scoateti este destul de mica…un 15kg+ este extrem de puternic.
Alta metoda este cu 2 boabe pe tija carligului pescuind peste patul de nada ,una catre nod si a doua jos la
curbura,virful ramanand gol. A 3-a varianta practicata de colegi mei este cu 3 boabe pe cirlig si peste ele un cocolos de mamaliga cit se poate de mare. Dar aici conditia este ca tot ansamblu sa aterizeze exact unde trebuie (langa buturuga). Avantajele aceastei varianta : de regula intii apare maruntisul,platica ,caras ,care incepe sa ciuguleasca . Si se tot aduna. Un crap care trece prin zona vede vinzoleala care se creaza si se apropie automat. Cei mici se dau la o parte din fata lui, iar el musca. Maruntisul il aduce pe cel mare la locul faptei. Diferenta intre aceasta varianta si cea cu un momitor tip arc este : crapul se repede de fapt la ac ,intepi si incepe drilul , pe cind cu momitor nu ai cum sa il intepi . Totusi la cea cu momitor daca se foloseste o mamaliga mai moale, il atragi in zona si mai are de ales doar porumbul din ac, restul fiind deja dizolvat. Un alt avantaj al metodei precedente este nadirea locului. In maxim 40 de minute se scoate si se reincarca cu alt cocolos si astfel se momeste locul. De
multe ori sa luat crap mare in varianta asta si in primele 5 minute dupa lansare. Alta varianta : cocolos de mamaliga cam cit nuca direct pe cirlig . Mamaliga nu trebuie sa fie tare ci elasteca . Varianta aceasta se foloseste doar pentru o lanseta cel mult doua. Trebuie alimentata la maxim 30 min. Si numai atunci cind nu prea trage. Atunci cand doar ciuguleste si trebuie luat din tacaneala . In aceasta varianta trebuie stat langa lansete pregatiti sa intepati la fractiune de secunda.
Pe timp de vara incerc la carne de scoica scoasa direct din mal. Aceasta varinata aduce de obicei pesti capitali..Atentie..in cazul in care pescuiti la buturuga probabilitatea sa il scoateti este destul de mica…un 15kg+ este extrem de puternic.
MONTURA
Fir 0,4-0,6. De la tambur pina la
ac,un singur nod,cel de la ac.ATIT.Aceasta varinata in cazul in care folositi monofilamet.La fire textile problema nodului este rezolvata.
Un opritor din leocoplast textil (chirurgical) rulat pe fir la cam 30,35cm de ac .
Deasupra un plumb culisant plat intre 80 si 120gr (de regula 100gr). Fara virtej, opritori sofisticati,etc .
Ace nr 1 sau numarul 2.Pentru montura fir de par, recomand acele curved cu autointepare.
ac,un singur nod,cel de la ac.ATIT.Aceasta varinata in cazul in care folositi monofilamet.La fire textile problema nodului este rezolvata.
Un opritor din leocoplast textil (chirurgical) rulat pe fir la cam 30,35cm de ac .
Deasupra un plumb culisant plat intre 80 si 120gr (de regula 100gr). Fara virtej, opritori sofisticati,etc .
Ace nr 1 sau numarul 2.Pentru montura fir de par, recomand acele curved cu autointepare.
DRILUL LA BUTUCI
Datorita spatiului de manevra extrem de mic,a violentei de care da dovada crapul de Dunare,chiar e o problema. Sunt situati cind cu tot echipamentul din lume nu ai ce sa ii faci. Un crap de 15+ kg daca a plecat catre o zona cu agataturi iar acestea sunt la 2 – 3m nu prea mai ai ce sa ii faci.Sint situati cind din 3-4 trasaturi pe zi sa nu aduceti nimic la mal. Uneori sansa ne ajuta si din intepatura l-am directionat catre noi dar asta nu inseamna ca va ajunge sigur in mincioc . Trebuie raspuns cu aceasi forta cu care se lupta el. Lanseta sa fie foarte, foarte flexibila dar si foarte rezistenta sa amortizeze bine tensiunile create. Din discutie iese total frina mulinetei in prima faza . Pestele nu are voie sa plece pe frina. Daca aceasta este pornita directia lui este una singura : inspre agatatura.
Cum am spus si mai sus toata tensiunea o preia lanseta.
Dupa ce a fost scos din zona periculoasa se poate folosi frana ,dirija mai lin . Aceasta pentru ca nu e bine sa fortati decit acolo unde trebuie. Daca a ajuns intr-o zona curata ,nu mai fortati. Dar incercati sa il tineti permanent sa vina catre dumneavoastra. O bucla facuta de
un crap peste 10 kg linga mal e periculoasa pentru ca o poate taia si nu il mai intorceti. Direct in cea mai apropiata agatatura se duce. Mai ales vara si toamna ,cind este foarte puternic.
Cum am spus si mai sus toata tensiunea o preia lanseta.
Dupa ce a fost scos din zona periculoasa se poate folosi frana ,dirija mai lin . Aceasta pentru ca nu e bine sa fortati decit acolo unde trebuie. Daca a ajuns intr-o zona curata ,nu mai fortati. Dar incercati sa il tineti permanent sa vina catre dumneavoastra. O bucla facuta de
un crap peste 10 kg linga mal e periculoasa pentru ca o poate taia si nu il mai intorceti. Direct in cea mai apropiata agatatura se duce. Mai ales vara si toamna ,cind este foarte puternic.
IN CONCLUZIE :
- conteaza enorm locul ales(defapt cel mai mult)
- patul de nada (boabe de porumb lasate la inmuiat cel putin 1 saptamina pe timp de vara ,ajutate cu alcool si aroma(NU exagerati cu aronma … MULT mai indicat este sa puneti mai putina decat prea multa))
- lansete foarte flexibile dar rezistente
- foarta multa vigilenta in prima parte a drilului
- un singur nod pe fir, cel de la ac si materiale de cea mai buna calitate.
- patul de nada (boabe de porumb lasate la inmuiat cel putin 1 saptamina pe timp de vara ,ajutate cu alcool si aroma(NU exagerati cu aronma … MULT mai indicat este sa puneti mai putina decat prea multa))
- lansete foarte flexibile dar rezistente
- foarta multa vigilenta in prima parte a drilului
- un singur nod pe fir, cel de la ac si materiale de cea mai buna calitate.
Sondarea unui rau
De multe ori am ajuns pe malul raului si m-am trezit pescuind in niste locuri de-a dreptul infioratoare, cu adevarate paduri subacvatice aduse de ape, fara macar sa am habar ca orice peste as fi agatat acolo n-ar fi avut nici o sansa de a iesi pe mal. Daca pierderea capturilor nu ingrijoreaza pe multa lume, atunci cu siguranta macar o parte din pescari sunt preocupati de pierderea monturilor in astfel de labirinturi submerse. In acelasi timp, este imperios necesar sa avem macar o idee vaga asupra albiei raului in zona in care pescuim. Relieful subacvatic ne poate oferi indicii clare asupra pestilor ce s-ar putea ascunde in locul respectiv.
Preferinte
Se stie ca tenul prefera locurile cu substrat dur, de obicei nisipos, in care algele si plantele submerse se pot dezvolta in voie, convietuind intrucatva cu salaul. Acesta este un alt iubitor de substrat dur, cu mentiunea ca prefera zonele accidentate, si daca se poate, cu multe obstacole. Crapul ne uimeste adeseori cu mobilitatea lui, fiind capturat in cele mai atipice contexte subacvatice. Manifesta totusi o preferinta fata de albiile lutoase in imediata vecinatate a arborilor prabusiti. Are de obicei vecin de garsoniera cativa somni, ce in functie de talie pot constitui un pericol, fiind principalul pradator natural al crapului.
Fara marker
Bine-bine.. insa cum putem afla toate astea? Pur si simplu sondand apa! Trebuie sa recunosc ca prima data cand mi-a trecut prin cap trasnaia asta am incercat sa folosesc acelasi montaj ca in cazul apelor statatoare. Rezultatul insa a fost un dezastru. Masurarea adancimilor este practic imposibila datorita curentului care nu lasa markerul sa urce pe vertical. Acesta este supus la executarea unor oblice mai mult sau mai putin pronuntate in functie de viteza apei si nu in ultimul rand de suprafata veliera a markerului. Nu cred ca mai e nevoie sa va reamintesc faptul ca am lasat o gramada de markere in apa pana am renuntat cu totul la ideea sondarii cu acest montaj.
Dar cu plumb
Salvarea a venit tot din partea carpfishingului, prin folosirea unei metode ceva mai ciudate, ce face parte din bagajul de trucuri pe care-l poseda pescarii cu mare experienta. Si cand spun asta ma gandesc la oameni care stiu exact cat are apa doar aruncand cu plumbul si masurand timpul pana cand acesta atinge substratul. Cum se poate alcatui o harta mentala a densitatii substratului cred ca stie aproape orice pescar. Pur si simplu interpretand felul in care plumbul tarat pe substrat transmite vibratii in lanseta sau opune rezistenta la tractiune. Si atunci m-am gandit ca poate n-ar fi chiar imposibil sa sondezi pe rau, si sa afli macar in mare cam ce te-asteapta sub oglinda apei.
Pentru aceasta foloseam cea mai rigida lanseta pe care o aveam in acel moment. Atasam o mulineta cu fir cat mai gros (de obicei monofilament de 0,50 mm) la capatul caruia agatam un plumb de o suta de grame. Recomand cu caldura monofilamentul deoarece acesta nu taie in lemnul umed al crengilor scufundate ci mai degraba aluneca peste ele. Astfel semnalizeaza foarte clar cand plumbul a ajuns la creanga ca mai apoi sa plonjeze imediat dupa ea.
Stiam din experientele anterioare ca media cu care plumbul coboara in coloana de apa este cam de un metru pe secunda la aceasta greutate, in conditii medii de curent. Astfel prin aruncari repetate imi dadeam seama cam care sunt adancimile in zona in care doream sa pescuiesc, alegandu-mi mai apoi in cunostinta de cauza locul in care-mi plasam montura. Reperarea pragurilor nu mai era o problema deoarece la recuperare, plumbul le semnaliza foarte clar, urmarind cu atentie firul si fiind atent la unghiul pe care-l facea in locul respectiv.
“Harta plumbului”
Adevaratul castig nu a fost insa acesta ci reperarea spatiilor libere dintre copacii prabusiti in apa. De obicei porneam de la mal, sau de langa cea mai apropiata creanga vizibila, si apoi prin tatonari succesive descopeream intreaga retea de crengi. Sa nu cumva sa va ganditi ca veti recupera plumbul de fiecare data , pentru ca in anumite locuri, desisul este atat de mare incat pana si un plumb fara carlig ramane captiv. Cu putina rabdare si cu ceva experienta se pot sonda mai toate locurile ce ni se par propice sporindu-ne astfel sansele de a prinde peste, si reducand la minimum pierderile suferite. Sa nu uitam totusi ca mai ales pe rau, pestele sta exact acolo unde nu-i convine pescarului sa pescuiasca. Acest lucru se traduce in locuri de-a dreptul inabordabile. Singura sansa este de a pescui in imediata apropiere, cu frana stransa la limita si stand “calare” pe lansete. In cazul unei muscaturi concretizate, incepe o lupta de care pe care, cu pescarul tinand de pestele ce trage catre agataturi, acolo unde se simte in siguranta si unde odata intrat devine aproape imposibil de scos. Dar pana la drill mai e mult de munca.
Exersati, exersati si iar exersati
De la alegerea momelii potrivite la alegerea pestelui tinta pe care l-am putea gasi in locul respectiv, lista necunoscutelor este foarte lunga. Una peste alta, toate cele de mai sus nu se invata citind ci exersand pe malul apei. Asa ca, la prima iesire pe rau, nu uitati sa exersati cunostintele pe care le acumulati. S-ar putea sa aveti o surpriza deosebit e placuta.
La ce pescuim iarna ?
Dupa cum stim pestii sunt animale cu sange rece, iar metabolismul lor creste sau scade in functie de temperatura apei in care traiesc.
Dupa cum stim pestii sunt animale cu sange rece, iar metabolismul lor creste sau scade in functie de temperatura apei in care traiesc.
Odata cu instalarea iernii majoritatea pestilor devin apatici, se strang in bancuri mari, migreaza catre locurile de iernat si isi incetinesc ritmul de hranire. Dar in cazul in care conditiile le permit, iar hrana este usor acesibila continua sa se hraneasca.In cazul in care vrem sa avem parte de o partida de pescuit reusita, trebuie sa cunoastem obiceiurile hibernale ale speciilor vizate. Cele mai active specii de pesti pasnici in timpul iernii sunt scobarul, cleanul, morunasul, obletele pe rau, iar pe lac obletele, babusca, rosioara.Pestii rapitori sunt mult mai activi in acesta perioada, profitand la maxim de reactiile mult mai lente ale pestisorilor amortiti de temperatura scazuta a apei.
Foarte important de retinut este ca pestii vor cauta locuri de iernat cu izvoare subterane ce aduc apa mai calda sau cu un curent slab ce presupune un efort minim in timpul inotului si in acelasi timp poate aduce si hrana. Temperaturile scazute modifica si dieta pestilor, preferand astfel hrana de origine animala(viermisori,larve,alti pestisori,scoici.etc.), bogata in proteine si grasimi, ce aduce un aport caloric sporit.
Ca un raspuns general, o partida de pescuit productiva in timpul iernii depinde foarte mult de localizarea bancurilor de pesti si de apetitul acestora.Cat despre echipamentul folosit, acesta trebuie sa fie cat mai fin, indiferent de tehnica folosita.
De recomandat in pescuitul pestilor pasnici in timpul iernii ar fi cel cu pluta deoarece permite prezentarea momelii la adancimea dorita si presupune folosirea unor fire subtiri 0.08mm-0.14mm ,a carligelor mici de la nr.20 la nr.16 si a plutelor fine cu gramaj mic 0.10g la 1-2g in functie de curent,adancime si de cat sunt de activi pestii.Cele mai prinzatoare momeli in aceasta perioada sunt larvele de Chironomide(libelulele), viermisorii de carne, carii, sangele, maduva de bovina, ficatul de pasare feliat subtire.Nadirea pestilor in timpul iernii trebuie sa fie redusa la cantitati mici, mai mult de atentionare si de intretinere pe vad. De cele mai multe ori se face chiar cu momeala aleasa pentru carlig folosind ca liant pamant sau o pastura supraumectata si condimentata.
De departe cel mai productiv pescuit pe timpul iernii este la rapitor, tocmai datorita apetitului si al agresivitatii crescute ale acestor pesti, bibanul ocupand locul intai in ierarhia pofticiosilor in conditii de temperatura cazuta. Dupa cum stim stiuca depune ponta incepand cu luna Februarie si se hraneste constant in timpul iernii avand nevoie de energie pentru maturarea icrelor, putand fi un adversar redutabil in zilele geroase.Pestii rapitori prefera locurile cu substrat tare si structuri subacvatice din apropierea pragurilor in majoritatea cazurilor, iar pe lacurile de baraj ale raurilor mari, zonele adanci din amonte si aval de hidrocentrale. Pentrua avea succes trebuie sa tinem cont ca pestii sunt mai activi catre mijlocul zilei.
Cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale cum ar fi pestisorii momeala de mici dimensiuni atat vii cat si morti cu pluta sau pe fund cu montura clasica cu plumb culisant sau cu plumb fix. Montura Drachkowitch poate aduce capturi mari de salau si stiuca, iar plasticele moi, prezentate pe verticala, pot face deliciul unei partide de bian sau salau. Pentru a avea parte de o partida reusita trebuie folosit echipamentul cel mai fin posibil in functie de marimea pestelui vizat.
In concluzie in timpul iernii, ar fi de preferat pescuitul pe o apa cu curs lent, canale cu apa mai calda,in praguri cu structura, sau gropile de iernat ce pastreaza o temperatura constanta a apei, cautand sa folosim o momeala cat mai apropiata de necesitatile pestilor cautati si un echipament cat mai fin.
Pescuitul salaului
Putine tari au o populatie atat de numeroasa de salau ca a Romaniei. Trebuie sa cunoastem bine biologia salaului pentru a gasi repede locurile unde se ascunde. In primul rand este bine sa cunoastem faptul ca acest peste nu agreeaza lumina puternica a soarelui, ocolind portiunile expuse razelor directe de soare, chiar si atunci cand acolo exista grupuri intregi de pesti cu care s-ar putea hrani. Salaul trebuie cautat deci in locurile umbrite, unde se simte la adapost. Succesul pescarului in acest caz nu depinde de alegerea momelii celei mai potrivite, ci de faptul daca reuseste sa gaseasca locul de panda al pestelui, stiut fiind ca, de multe ori, intr-o singura zona de numai cativa metri patrati se gasesc mai multe exemplare de salau. Acest peste nu traieste izolat, deci unde am prins unul, probabil vom reusi sa mai prindem si altii. Locul de panda al salaului poate fi gasit cu cea mai mare usurinta in apele curgatoare. Am mai aratat ca traieste in preajma locurilor cu curenti de intensitate medie, la picioarele barajelor sau la baza sistemelor de indiguire din piatra, in vecinatatea picioarelor de pod, a tarusilor sau a altor obstacole asemanatoare din apa sau la adapostul unor crengi stufoase de copac, aplecate pe oglinda apei. Se cunosc cazuri cand exemplare frumoase de salau au fost scoase de sub ambarcatiunile ancorate. Sansele sunt minime daca incercam sa-l prindem in portiunile de apa putin adanci, lipsite de obstacole subacvatice, sau acolo unde albia este acoperita cu mal. El trebuie cautat in portiunile unde albia este dura, adica captusita cu pietris sau nisip. Salaul se mentine vreme indelungata in acelasi loc, unde, la adapostul obstacolelor de genul celor amintite, sta la panda in asteptarea pestilor mai mici cu care se hraneste, in apele statatoare, unde adeseori se strang mai multe exemplare de salau intr-un perimetru relativ restrans, aceste locuri sunt mai greu de detectat. Salaul este un peste destul de fricos, in apele statatoare se comporta mai precaut decat in cele curgatoare. Se pescuieste cu frumoase rezultate in timpul zilei, primavara si toamna, in timp ce in cursul verii eficienta maxima se poate atinge in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau in cele premergatoare asfintitului. In zilele cu cer acoperit, norocul ne poate surade si la amiaza, cand salaul se ridica in straturile superioare ale apei, aparand uneori chiar la suprafata, in timp ce-si urmareste prada. In timpul zilelor toride de vara, el se odihneste in nemiscare, pornind la vanatoare de-abia pe inserate sau noaptea, in amurg, practicand metoda de pescuit cu lingura, voblerul sau twisterul se pot obtine rezultate superioare din punct de vedere cantitativ celor inregistrate de-a lungul unei zile intregi. Hotaratoare pentru succes la pescuitul salaului sunt, pe de o parte, detectarea locului sau de panda, iar pe de alta parte cunoasterea perfecta a conditiilor acvatice din zona, mai ales a naturii albiei din portiunea respectiva de apa. Nu este neglijabila nici cunoasterea speciilor de pesti cu care se hraneste salaul, intrucat prezenta sau absenta acestora din zona poate sa indice prezenta sau absenta salaului, in sfarsit, la cautarea locului de panda nu trebuie sa uitam nici o clipa ca salaul prefera zonele umbrite, evitandu-le pe cele expuse luminii solare. La pescuitul salaului, carligul se nadeste cu rama, insecte sau broscute, dar se pot utiliza si bucati de peste. Nada cea mai potrivita ramane insa pestisorul viu. Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasa si cea mai sportiva de prindere a salaului. Metoda se poate practica si cu peste viu ca nada, mai ales in cazul unor portiuni de rau cu curenti mai puternici, unde nu putem pescui cu pluta, in acest caz este necesara o varga de 2,2-2,4 m lungime, prevazuta cu mulineta multiplicatoare si un fir de 0,25-0,35. Carligul (numarul 1) trebuie sa aiba coada dreapta, cu varful foarte bine ascutit. Pestisorul viu se fixeaza in carlig in asa fel incat varful acestuia sa-i treaca mai intai prin orificiile nazale, dar poate fi impuns si prin cele doua maxilare ori, mai rar, in regiunea cozii (prin pedunculul caudal). Carligul nadit nu se arunca in apa, ci se lasa foarte-foarte usor, pentru a provoca cat mai putin zgomot. De asemenea, carligul cu nada nu se lanseaza prea departe de locul unde ne aflam, intrucat conducerea pestisorului-nada, oferirea sa corespunzatoare pentru a starni interesul salaului devin astfel foarte anevoioase. Trebuie sa ne alegem pozitia din care pescuim in asa fel incat locul unde banuim ca se afla salau sa fie mai in aval de noi; pestisorul-momeala este astfel mai usor de condus, prin simpla tragere a firului in amonte, spre locul in care ne aflam. Salaul are o vedere buna si organe de simt sensibile, dispuse de-a lungul liniei sale laterale, cu ajutorul carora detecteaza chiar si cele mai mici miscari ale tufelor sau arbustilor de pe malul apei. De aceea, ambele metode se aplica in cea mai mare liniste, luand toate masurile de precautie pentru ca pestele sa nu ne observe. Pescuitul cu pluta se practica indeosebi in apele statatoare, in preajma unor trunchiuri de copac cazute in apa sau a unor picioare de pod, unde salaul nu trebuie cautat numai in portiunile adanci ale apei, ci si in straturile mai de suprafata. In functie de conditiile acvatice din zona, se foloseste struna lunga de 30-40 cm, dar care la nevoie poate fi scurtata pana la 20 cm, ca nu cumva pestisorul-nada sa agate carligul de vreo creanga din apa. Plumbul cu o greutate de 8-12 g este foarte potrivit. Pestisorii-nada, care prefera straturile superficiale ale apei (obletii, babustile), trebuie agatati cu carligul in regiunea nazala, pentru ca oricum se vor stradui sa se ridice la suprafata apei. Nadele vii care inoata in apropierea albiei (porcusorii, boartele, platicile mici) se agata in carlig in regiunea dorsala sau in portiunea din apropierea cozii, fara a le vatama sira spinarii. Modul de fixare a pestisorului viu in carlig este de mai mare importanta in apele statatoare, pentru ca aici salaul este mult mai precaut decat in rauri. In lipsa momelii vii se pot folosi si felii de peste, taiate mai ales din regiunea cozii sau a burtii, pentru ca fiecare bucata sa aiba macar o inotatoare a pestisorului sacrificat. Felia respectiva se fixeaza pe carlig in asa fel ca in timp ce este trasa prin apa sa execute o miscare ondulatorie si de rasucire (inotatoarea trebuie sa se afle in partea opusa carligului in care este fixata), pentru a imita inotul pestisorilor vii. Sunt toate sansele ca salaul sa atace o asemenea momeala. Nada trebuie condusa foarte des in zonele mai adanci ale apei, abundente in diferite obstacole, conditii in care creste pericolul agatarii carligului. Chiar si plumbul se poate agata usor printre pietrele de pe albie si oricate eforturi am depune, oricat am scutura firul, de cele mai multe ori el nu mai poate fi eliberat. Pentru a evita agatarea carligului, se poate folosi o aparatoare confectionata din sarma de otel de 0,2 mm, fixata de ochiul carligului si astfel indoita, incat sa-i protejeze varful, facandu-l sa “sara” peste obstacole. Plumbul poate fi ferit de acelasi pericol de agatare prin adaugarea unui cerc confectionat de asemenea din sarma de otel (antiagatator). Carligul cu momeala, odata lansat, nu se mai scoate din apa pentru a nu trezi suspiciunea salaului precaut. Cand se observa ca pluta a fost trasa in adinc, se inteapa imediat carligul cu o miscare iute, energica. Daca carligul are coada dreapta, iar varful bine ascutit rezultatul va fi cu siguranta bun salaul fiind intepat in carlig. Pescarii neexperimentati au de cele mai multe ori impresia ca li s-a agatat carligul, pentru ca salaul nu “sare” asupra momelii oferite, ci o inghite usor, mai ales daca a fost condusa exact in locul unde pestele a stat la panda. Cand se repede asupra prazii, atunci se simte o smucitura nu prea energica, dar totusi hotarata. Exemplarele mai mici se apara mai putin, cele mai mari insa (peste 1 kg) trebuie obosite mai intai prin apa. Daca pescarul incearca sa traga la mal un salau inainte ca el sa fie epuizat fizic, se poate intampla ca acesta sa scuture din cap, scuipand din gura carligul cu momeala si sa scape. Pestele trebuie scos din apa cu precautie, cu gesturi lente si bine gandite, pentru ca nu cumva sa-i iasa carligul din gura inainte de vreme. Minciogul trebuie indreptat spre peste, intotdeauna din directia capului, avand grija in acelasi timp ca, coada proeminenta a carligului sa nu se agate in ochiurile minciogului. Exemplarul prins nu poate fi tinut viu mult timp pentru ca dupa cum am mai aratat, aceasta specie este foarte sensibila. Totusi, daca este pus in juvelnic sau legat corespunzator el rezista astfel in apa chiar mai multe ore.
Lungimea minima admisa la pescuit: 40 cm
Abonați-vă la:
Postări (Atom)